|
|
CIVILIZAȚIE EXTRATERESTRĂîn căutarea originilor noastre REVIZIA A XV-A
Publicat în 9 limbi DESCĂRCARE GRATUITĂ |
O ÎNTÂLNIRE INCREDIBILĂ CU EXTRATEREȘTRII
În 1967, a avut loc una dintre cele mai impresionante întâlniri ale unui pământean cu ființe de pe altă planetă. Protagonistul Adrian Beers (alias Stefan Denaerde), un industriaș olandez care se afla în Marea Nordului, pe un velier, împreună cu soția și cei trei copii, povestește experiența sa incredibilă cu acești extratereștri în cartea publicată în olandeză „Ik heb buitenaardsen wezens ontmoet”. Întâlnirea a avut loc în urma impactului ambarcațiunii cu un disc zburător scufundat la nivelul apei. A fost o întâlnire dorită de extratereștrii care s-au prezentat ca reprezentanți ai planetei Iarga, o lume care face parte dintr-o confederație galactică ce are de mult timp o bază de sprijin în sistemul nostru solar..
ORIGINEA EXTRATERESTRĂ A OMENIRII
 Fenomenul OZN este din ce în ce mai răspândit și implică toate națiunile și societățile din lume. Multele observații inexplicabile au convins persoane calificate din toate domeniile sociale, de la cel științific la cel politic și religios, de natura extraterestră a OZN-urilor. Cazuistica este atât de vastă și a implicat atât de mulți martori, considerați demni de credibilitate, încât ipoteza unei prezențe extraterestre reale pune cu adevărat în criză pozițiile adverse ale științei oficiale. |
|
 Datorită telescoapelor moderne și noilor descoperiri, știința oficială admite că în univers ar putea exista planete care au dezvoltat forme de viață similare cu cele terestre. Cu toate acestea, este vorba despre stele și planete aflate la mii de ani-lumină distanță, iar prin urmare, știința exclude ca ipoteticele societăți extraterestre să ne poată ajunge. Această concluzie a științei pare logică și indiscutabilă. Răspunsul Autorilor, totuși, eludează aceste concluzii afirmând că extratereștrii care au vizitat întotdeauna planeta noastră nu provin de la stele îndepărtate, ci din propriul nostru sistem solar, unde sunt prezenți cu mult timp înainte de prezența umană pe planeta noastră.. |
|
|
Unii oameni de știință, printre care Gordon J. F. MacDonald și Sean C. Solomon de la NASA, au efectuat studii privind gravitația și greutatea Lunii și au concluzionat că greutatea sa specifică este mult mai mică decât cea a Pământului și, prin urmare, în interiorul său există cavități gigantice.
Oficial, știința nu recunoaște această ipoteză, dar Autorii raportează că printre oamenii de știință nu există unanimitate pe acest subiect și că se fac multe investiții pentru o mai bună cunoaștere. Printre ipotezele privind natura Lunii, Autorii o exclud pe cea predominantă în domeniul științific, adică aceea că ar fi rezultatul unei coliziuni între Pământ și corpul ceresc numit Theia. Ei susțin că Luna s-a format în altă parte și că a fost adusă pe orbita terestră de extratereștri care au tehnologia și cunoștințele necesare pentru a acționa asupra forțelor gravitaționale cosmice (afirmație făcută de extratereștrii întâlniți de Stefan Denaerde). Ipoteza Autorilor este că formarea Lunii și a altor planete similare a început cu constituirea unei sfere de magmă rotitoare, așa cum este reprezentat în desenul aproximativ de mai jos, în partea de sus, care, după răcirea sa, a dat naștere sferei finale, constituită dintr-un strat superficial metalic de mare grosime și din materiale treptat mai ușoare, până la volumul sferic gol din centru. Viața în cavitatea sa internă devine posibilă deoarece gravitația nu atrage spre centru, ca în planetele „stâncoase” ale sistemului solar (sfera de jos în desen), ci spre suprafața metalică externă care constituie masa sa predominantă.
FORMAREA PLANETELOR ACȚIUNEA FORȚELOR ASUPRA METALELOR GRELE PREZENTE ÎN MAGMĂ
|
|
|
Alți oameni de știință, bazându-se pe studii foarte fiabile, susțin că, sub un prim strat de praf și resturi produse de impacturile asteroizilor și meteoriților, există într-adevăr o crustă metalică groasă. De la numeroasele nave spațiale care au fost trimise să se prăbușească pe suprafața lunară, în momentul impactului, au fost înregistrate vibrații sonore care au durat câteva ore. Omul de știință Werner Von Braun, care a fost o figură cheie în programul spațial american, a dedus că un astfel de comportament ciudat și viteza mare a undei sonore pot susține teza stratului metalic superficial.
|
|
 Doi astronomi, Kathryn Volk și Renu Malhotra, de la prestigiosul „Lunar and Planetary Laboratory” al Universității din Arizona (Tucson), împreună cu astronomii Carlos și Raul de la Fuente Marcos, care studiază sistemul solar, susțin, pe baza unor calcule și instrumente foarte fiabile, că la marginile Sistemului Solar există mai multe planete, unele chiar mult mai mari decât Pământul. Ipoteza autorilor este că acestea ar avea caracteristicile Lunii și că ar găzdui în interiorul lor societăți cu miliarde de ființe extraterestre. Dacă ar fi așa, s-ar oferi un răspuns cuprinzător poziției științei care susține imposibilitatea călătoriilor interstelare. |
|
|
Chiar dacă ar fi adevărat că extratereștrii ne vizitează planeta, de ce nu stabilesc contacte oficiale cu noi? Autorii susțin că societățile extraterestre sunt mult mai avansate decât noi, atât tehnologic, cât și etic și social. Prin urmare, motivele pentru care extratereștrii nu intră în contact cu noi sunt multiple, printre acestea și faptul că starea noastră etică și socială primitivă, bazată pe egoism și, implicit, pe inegalități și războaie între popoare și culturi, pusă în contact cu societăți extrem de evoluate, atât științific, cât și etic, ar provoca inevitabil riscul unui transfer de informații care ar ajunge cu siguranță să fie utilizate în scopuri militare, punând în pericol nu doar viața de pe planeta noastră, ci și pe cea a întregului sistem solar. |
|
|
Cu contribuția directă și indirectă a numeroși cercetători ai fenomenului OZN și ai aspectelor istorico-sociale ale umanității terestre, autorii afirmă că prezențe aliene și obiecte zburătoare, precum cele observate astăzi, au fost descrise în toate civilizațiile trecutului. Acest lucru duce la concluzia că extratereștrii au fost întotdeauna prezenți aici, pe Pământ.
Religiile sunt rezultatul interpretării umane a acestei prezențe extraterestre. Autorii susțin, apoi, că Evanghelia este dovada acestei conexiuni între prezența extraterestră și creștinism.” |
|
|
CIVILIZAȚIE EXTRATERESTRĂ
|
Cartea prezintă în detaliu atât dinamica întâlnirii lui Stefan Denaerde cu cei opt extratereștri, dar mai ales informațiile importante primite în cele două zile în care a fost la bordul discului lor zburător. Datorită acestei experiențe și a lungii activități de studiu și cercetare, începând cu sfârșitul anilor ’60, autorii au putut înțelege legătura dintre fenomenul OZN, Realitatea Extraterestră și istoria planetei noastre, a omului și a civilizațiilor sale, atât trecute, cât și prezente. Tratatul răspunde tuturor întrebărilor pe care le ridică fenomenul OZN:
|
Michael Vasin și Alexander Shcherbakov, doi membri ai Academiei de Științe a Rusiei, susțin în schimb că este vorba despre un planetoid gol în interior și cu o carcasă metalică de mare grosime, ceea ce contrazice toate cunoștințele despre formarea planetelor.
Acest lucru ar explica, de asemenea, de ce craterele lunare mari, formate în general de impacturi cu asteroizi de dimensiuni foarte mari, sunt atât de puțin adânci și au un fund plat sau chiar convex. Autorii cărții „Civilizație Extraterestră” susțin că Luna, fiind inactivă și supracuprinsă din punctul de vedere al radiațiilor solare și al impacturilor cu asteroizi, se prezintă ca un habitat ideal pentru societăți extraterestre mult mai evoluate decât noi și, prin urmare, capabile să creeze în interiorul ei condițiile perfecte pentru viața umană. În sprijinul acestei teze, astronomul Morris K. Jessup, bazându-se pe studiile sale, a scris cartea „The Expanding Case for the UFO”, unde a susținut public că Luna este colonizată de viață inteligentă.
„Textele Sacre ale celor mai mari religii, inclusiv Biblia, fac referire în multe locuri la scuturi zburătoare, care de foc, nori strălucitori care aduc pe Pământ ființe considerate „divinități”.
DESCĂRCAȚI CARTEA
